shopify
analytics tool

Se întâmpla la Tecuci cu o sută de ani în urmă

Generalul Eremia Grigorescu regele Ferdinand si printul Carol august 1917

  – În preajma aniversării victoriei de la Mărășești a armatei române –

Ne aflăm în mijlocul verii toride a anului 2017.

Copiii și-au încheiat mai demult cursurile, iar liceenii din ultima clasă și-au obținut deja diplomele de bacalaureat și acced la facultățile râvnite. Tineretul tecucean (elevi și studenți) și-a permis, recent, și un bonus binemeritat, trei nopți de muzică incandescentă pe insula Cercetașilor.

Toată lumea care muncește sau studiază este preocupată acum de petrecerea cât mai reușită a vacanței indiferent unde, pe litoralul românesc sau în străinătate.

Iată, așadar, ce înseamnă a trăi în deplină libertate, în pace și a te bucura de multiple oportunități.

Din păcate în preajma sărbătoririi centenarului marii victorii de la Mărășești, aproape că nimeni nu pare a fi dispus să-și amintească de zilele fierbinți și imprevizibile pe care au fost nevoiți să le trăiască locuitorii orașului Tecuci cu o sută de ani în urmă. Din acest motiv, încercăm să reconstituim o parte a evenimentelor care s-au întâmplat în urbea noastră sau în împrejurimile sale.

Din documentele identificate la Servicul Județean Galați al Arhivelor Naționale am aflat că, în perioada 3 ianuarie – 5 august 1917, forțele militare ale Germaniei și Austro-Ungariei, care reușiseră să ocupe teritoriul românesc până la râurile Siret și Putna, au efectuat 12 atacuri puternice asupra orașului Tecuci, demersuri ce au reușit să înspăimânte populația. Străzile puternic afectate de raidurile avioanelor sau de tirurile artileriei vrăjmașe au fost: Elena Doamna, Sf. Nicolae, Ștefan cel Mare, M. Kogălniceanu, Ghica Vodă, Bulgari și Cimitir.

Cele mai puternice bombardamente au avut loc în zilele de 18 aprilie, 24 mai, 31 iulie, precum și în intervalul 1-5 august 1917. Numărul cel mai mare de victime pare să se fi înregistrat în timpul bombardamentului din dimineața zilei de 1 august 1917, când doar un singur obuz de mare calibru a reușit să distrugă complet casa Măndiței Damian din str. Elena Doamna nr. 70, să ucidă două femei și o fetiță, să rănescă grav fiicele păgubitei.

În amintirile sale de război, locotenentul Mihail Sturza redă unele scene chiar din „toiul luptelor“: „Carele în care corpurile goale și sângerânde stăteau îngrămădite traversează străzile desfundate asemenea unor cuști de ecarisaj. Obuzele vin dinspre dealuri, explodează asupra caselor șubrede care se prăbușesc, ucid fără niciun sens câțiva citadini încăpățânați“.

Gara din Tecuci, iulie 1917 w   Gara orașului Tecuci – devenind o țintă importantă pentru inamic – era adeseori bombardată. Cel mai puternic atac asupra acesteia a avut loc în cursul zilei de 15 iulie 1917. Cu acel prilej acesteia i-au fost distruse aproape toate instalațiile. Totodată au fost lovite și incendiate: marele depozit de subzistență și marele spital al armatei, precum și două trenuri cu muniții din cele câteva care staționau în zona triajului. De-asupra orașului s-a ridicat o coloană uriașă de fum ce semăna, după cum spuneau martorii, cu „turnul unei clădiri incendiate“. Iată ce-și amintea din acea perioadă ofițerul Radu Cosmin în cartea sa „Pagini de pribegie“: „Ce grozăvie a fost și aici!… În câmp, aproape de gară, stau zeci de vagoane (foste de muniții) răsturnate. A rămas, după bombardament și pojar, numai scheletul de fier din ele. Gara e și ea toată ciuruită și împieticită. O bombardau nemții, în timpul luptelor de la Mărășești, de la 25 km, de la [râul] Putna. O bombardau tocmai când soseau sau plecau trenurile curier înțesate de lume … Aruncau nemții și în oraș ghiulele, din 2 sau 3 zile, așa ca distracție.“

Pe străzile Tecuciului – desfundate de obuze și cu trupuri hămesite de foame ori contorsionate de schijele necruțătoare – și-au încrucișat pașii generalii C. Cristescu, A.F. Ragoza, Comandantul Armatei a IV-a ruse, Eremia Grigorescu, H.M. Berthelot, Șeful Misiunii Franceze în România, precum și Regele Ferdinand.

Generalul Eremia Grigorescu a fost numit pe 30 iulie 1917, tocmai în momentul în care ofensiva inamicului se afla în plină desfășurare, Comandantul Armatei I-a române. Sediu
l acesteia se afla instalat în localul Judecătoriei (sediul Grădiniței nr. 14 de astăzi) din central orașului, locuința acestui devenind vila lui Theodor Cincu (Muzeul de Istorie de astăzi) de pe str. Carol.

În timpul încleștării grele și sângeroase între trupele Armatei I-a și cele ale dușmanului, M.S. Regele și prințul Carol au venit la Tecuci cu automobilele    Regele Ferdinandpentru a fi cât mai aproape de bravii noștri ostași care deja începuseră să înscrie pe câmpurile de luptă pagini impresionante de eroism. Primul popas aceștia l-au făcut, pe 4 august, la spitalul Crucii Roșii al Misiunii Franceze de la Frunzeasca (vila Muca a lui Nestor Cincu) unde aveau să-l decoreze cu „Virtutea Militară“ de aur  pe bravul pilot James Texier care se remarcase în lupta purtată cu avioanele germane de pe Valea Siretului.

De la Frunzeasca, altețele lor s-au îndreptat spre postul de comandă al Armatei I-a române de la Tecuci pentru a fi informați de generalul Eremia Grigorescu asupra „mersului operațiunilor, Generalul Eremia Grigorescuentuziasmului și vitejiei fără seamăn a celor cărora li s-a încredințat soarta țării și cinstea neamului de român“ („România“, nr.187, 12 aug. 1917). Ei au mai vizitat cu acest prilej Grupul 2 Aeronautic (format din 6 escadrile) ce era subordonat aceleași armate și ai cărui aviatori de sub comanda bravului maior Andrei Popovici efectuaseră, pe tot parcursul bătăliei de la Mărășești, 467 misiuni de luptă și 55 misiuni de recunoaștere sau de observare în dispozitivul inamicului. Aici au fost decorați mai mulți ofițeri români și francezi.

În timpul luptelor crâncene de la Mărășești, bravii piloți tecuceni au avut o activitate cu totul remarcabilă ținând cont de dotarea, încadrarea și experiența de luptă a aviației noastre. Prestația acestora, demnă de toată lauda, avea să fie relevată în ordinul de zi, din 12 august 1917, redactat și citit de însuși generalului Eremia Grigorescu: „… Faptele ce au obținut admirația tuturor și unde s-a arătat cel mai frumos spirit de sacrificiu sunt din timpul zborurilor pentru legătura cu infanteria când, fără a ține seama de pericol, v-am văzut zburând deasupra liniilor vrăjmașe pentru a putea aduce știri precise în mijlocul întunericului cauzat de bombardamentul artileriei, atunci când în vuietul asurzitor nu vă vedeam decât pe voi și nu primeam de la voi decât știri că năvălitorii au fost stăviliți, că valurile dușmane s-au sfărâmat și au dat înapoi“.

Tot cu ocazia descinderii la Tecuci, Maiestatea Sa Regele Ferdinand s-a oprit și la Spitalul de Triaj din zona Gării unde a stat de vorbă cu răniții aduși direct de pe câmpul de luptă înainte ca aceștia să fie evacuați cu trenurile spre spitalele din spatele frontului.

Pe 6 august 1917, între orele 10 și 11 dimineața, tocmai când luptele de la Mărășești atinseseră punctul lor maxim, la Tecuci, s-au petrecut câteva lucruri neobișnuite ce aveau să intre mai apoi în legendă. Regele Ferdinand se afla la postul de comandă al Armatei I-a deplasat de această dată în casa în care locuia generalul Grigorescu. Artileria grea a inamicului, care reușise să repereze casa de câteva zile, o tot încadra cu proiectile de mare calibru. Deși fuseseră încunoștiințați asupra pericolului, Regele și prințul Carol au continuat să rămână însă la postul de onoare chiar dacă văzuseră cu proprii lor ochi cum două proiectile explodaseră la mai puțin de 50 m de imobilul în care se găseau. În momentul când altețele lor se pregăteau să părăsească postul de comandă pentru a se deplasa la cartierul unei divizii, la interval de zece secunde, un al treilea proiectil explodase la o distanță de numai câțiva pași.

Primaria Tecuciului-bw  În ultima zi a deplasării lor la Tecuci, pe 8 august, înaltele oficialități regale împreună cu generalii C. Prezan, Șeful Marelui Cartier general al Armatei Române, și Eremia Grigorescu au privit, de la balconul Primăriei localității (sediul Casei de Cultură de astăzi), defilarea celor 600 de prizonieri germani și austrieci ce fuseseră capturați cu prilejul eroicei bătălii din ziua de 6 august 1917 de pe platoul Răzoare din preajma orașului Panciu.

Pe tot timpul încleștărilor din jurul Mărășeștilor, care au durat aproape o lună, la Tecuci,

„pământul tremura sub picioare, geamurile cădeau țăndări, iar locuitorii fugeau să se adăpostească în pivnițe“ (A. P. Samson).

Ziaristul N. N. Beldiceanu, într-o corespondență specială de pe front intitulată „Într-un târg bombardat“, relata de la fața locului: „Când am ajuns, tunurile bubuiau în lege, ghiulele vâjâiau pe deasupra ca un vânt de vijelie și explodau cu bubuituri cumplite, chiar în mijlocul târgului; oamenii însă își vedeau cuminți de treabă“ („România“, nr. 196, 23 aug. 1917).

Ultimele evenimente memorabile din viața Tecuciului aveau să se petreacă spre sfârșitul anului 1917. Pe Turnul Observatorului si platoul pietii orasului w23 noiembrie, aici aveau să fie găzduite delegațiile româno-ruse împuternicite să să poarte tratativele pentru încherierea armistițiului de la Focșani, iar la începutul lui decembrie, în cadrul unui emoționant ceremonial militar, care s-a desfășurat pe platoul din preajma turnului Observatorului, generalul H. M. Berthelot i-a acordat, omologului său român, generalului Ion Gh. Istrate (originar din orașul nostru), Comandantul Corpului 5 Armată, ordinul „Legiunea de Onoare a Franței“.

Ștefan Andronache

2 Comments on "Se întâmpla la Tecuci cu o sută de ani în urmă"

  1. Persoanele care doresc să semnaleze existența unor cruci monumentale de piatră sau a unor monumente de eroi din Primul Război Mondial din județul Galați și să ofere mai multe informații despre istoria acestor elemente ale patrimoniului local, sunt rugate să scrie pe adresa de email huschitu@yahoo.com completând o fișă de evidență cu următoarele rubrici:
    Fișă de evidență a monumentului
    1. Nr.
    2. Tip: cruce/monument comemorativ pt. eroi
    3. Amplasamentul curent:
    a. localitate
    b. comuna
    c. strada/descrierea amplasamentului
    4. Amplasamentul inițial (dacă au fost mutate):
    5. Autor:
    6. Foarte scurtă descriere:
    7. Tradiţiile locale privind originea crucilor de piatră (ce ştiu oamenii locului despre cine le-a ridicat şi de ce au fost ridicate?):
    8. Informații bibliografice (studii și publicații monografice edite sau inedite) în care crucea/monumentul sunt menționate sau studiate.
    9. O fotografie a respectivei cruci/monument.

  2. Foarte interesant articolul si foarte necesar. Mai ales acum, cand sursa principala de informre a devenit internetul.
    Ar fi interesant de aflat si istoricul cladirilor vechi din oras.
    Una impunatoare, aflata aproape de parc, care putea fi reabilitata, tocmai s-a demolat.

Fii sociabil! Scrie şi tu un comentariu.

Your email address will not be published.


*


*

error: Content is protected !!