shopify
analytics tool

Am şi eu ceva de spus

viata culturala

      Cînd am fost anunţat că edillul oraşului nostru vrea să aibă o discuţie cu intelectualii oraşului, m-am bucurat sincer şi plin de speranţă. În sfârşit, mi-am zis, primarul a aflat că în oraşul nostru sunt şi probleme de spirt rămase nerezolvate de multă vreme şi cărora le-a venit timpul să-şi găsească o soluţionare.

Îl ştiam prins în rezolvarea unor complicate probleme economice, în mai buna administrare a oraşului, a străzilor, a drumurilor şi a trotuarelor, numai bune să dea de lucru medicilor ortopezi, dar faptul că-şi găseşte timp să ne întrebe şi pe noi de problemele care ne frământă îl ridica în ochii mei cu cel puţin o octavă.

Să ne înţelegem; sigur că problemele economice sunt prioritare – Tecuciul a avut cândva o industrie demnă de toată lauda, cu generoase contribuţii la alcătuirea bugetului local, dar ea a fost decimată, ruinată şi pe locul rămas gol nu s-a mai pus altceva în loc. Primus viverit deinde filosofare (întâi să trăieşti şi abia după aceea să filosofezi), spuneau cei vechi, şi nu-mi propun în aceste rânduri să polemizez cu principii bine sedimentate în timp, în istorie şi în mentalul nostru colectiv.

Dar, d-le primar, toată industria care constituia altădată faima oraşului- şi Întreprinderea de construcţii metalice şi cea de ambalaje, şi fabrica de mobilă sau de foraj s-au dus pe apa sâmbetei, şi nu cred că vor fi reactivate vreodată. Ceea ce a rămas în timp şi va dăinui tot atât cât va dăinui oraşul sunt faptele de cultură şi de artă, care nu doar că nu-şi pierd importanţa, dimpotrivă, ca şi vinul vechi, îşi amplifică valoarea odată cu trecereea timpului.

Am mai spus odată, în alt context, cunoscutul dicton al lui Eminescu. Îl repet şi acum în speranţa că va fi, până la urmă bine înţeles. Tot ce se face, fără o dezvoltare paralelă a culturii, în zadar se face.

Aşadar, d-le Primar, suntem şi noi de acord să depuneţi toate eforturile pentru rezolvarea tuturor problemelor care privesc viaţa oamenilor, dar nu uitaţi ca, în paralel, să impulsionaţi şi viaţa spirituală şi nu doar prin prezenţa la manifestările episodice, importante şi ele, ci prin încurajarea cercetărilor care se înscriu în istorie, în durată şi nu devin caduce dup trei zile. Vă asigur că puţinele lucrări moştenite de la înaintaşi – cele semnate de G.G.Ursu (Tecuciul literar) sau Constantin Solomon (Documente tecucene) rămân încrustate în istoria municipiului nostru tot atât cât va exista aşezarea tecuceană ca unitate administrativ-teritorială distinctă. Şi dacă zestrea spirituală este aşa de redusă, cel puţin în comparaţie cu alte localităţi de aceeaşi mărime (Bârladul, Fălticenii, Tîrgovişte) explicaţia trebuie căutată, probabil şi în obtuzitatea vechilor primari care, interesaţi de problemele economice, n-au  susţinut şi încurajat asemenea zbateri intelectuale.

Acestea, şi încă multe-alte probleme le-aş fi ridicat la plănuita întâlnire cu edilul oraşului, dar cum totul a fost contramendat, ideea a devenit desuetă, de nu cumva căzută pentru totdeauna.

Cu stima pe care ştiţi că o port edilului tecucean, vă doresc gânduri mai bune şi mai practice şi în această direcţie.

A scris aceste rânduri ofuscate acelaşi Ionel Necula.