La Tecuci presa nu a cunoscut încă o dezvoltare pe măsură

Libertatea-de-expriamare-in-orasul-Tecuci

Este indiscutabil faptul că una dintre cele mai importante realizări ale românilor, după Decembrie 89, este libertatea presei, dreptul cetăţeanului de a-şi exprima opinia sau de a o solicita altora, inclusiv autorităţilor publice. Se ştie deasemenea că presa românească – adevărata presă, nu cea de scandal ieftin, cu un vocabular ce ţine de preistoria civilizaţiei omeneşti – se bucură de aprecieri atât din partea organismelor internaţionale, cât şi din partea publicului autohton.

Revenind la ideea libertăţii presei, înţeleg prin aceasta dreptul de a informa cetăţeanul, de a aduce în circuitul public propriile opinii, sau ale altora, persoane publice sau instituţii. Şi atunci, ca simplu contribuabil, mă întreb unde ne sunt liderii de opinie, politici, sindicali, din administraţie, pentru că în liniştitul nostru municipiu nu prea îşi fac simţită prezenţa.

La trecutele campanii electorale tecuceanul era asaltat de tot felul de inşi care veneau să promită câte în lună şi în stele şi iată că astăzi, atât cei care au câştigat, cât şi cei care au pierdut puterea au revenit la aceeaşi atitudine arogantă că înainte 1989. Nu este mai puţin adevărat că la Tecuci presa nu a cunoscut încă o dezvoltare pe măsură, dar nici nu cred că a fost ajutată. Există la această oră, două ziare, unul săptămânal şi unul lunar, o revistă de cultură, plus corespondenţi pentru presă judeţeană sau naţională, care încă mai au încredere în capacitatea autorităţilor locale şi judeţene de a organiza şi la Tecuci dezbateri publice, conferinţe de presă. O fi probabil sub demnitatea unora, care apelează la cetăţean numai când au nevoie de votul lui…

MACHETA_CMYK

^^^ RECLAMA ^^^

Dacă spre exemplu, până la electoralele din noiembrie 1996, domnul deputat Mircea Ciumara venea la Tecuci cu familia, ca la neamuri, acum a renunţat la acel frumos obicei, potolindu-şi probabil dorul de aceste locuri privind fotografiile sau recitind discursurile rostite cu acele prilejuri. Deasemenea, prefectul judeţului, dl Victor Dobre iniţiase cu mult timp în urmă nişte întâlniri – cam rare, odată la trei luni – cu presa locală, cu sindicatele şi alte instituţii publice. Dar şi acestea au rămas în cele din urmă, o dulce amintire…

Nu doresc să continui cu exemplificările pentru că aş ocupa un spaţiu prea mare, cu nume de la judeţ sau de aici din urbea noastră, unde presa locală va fi respectată probabil abia în preajma viitoarei campanii electorale. Atunci vor fi multe de spus tecuceanului, i se vor servi fără jenă, de la cele mai înalte niveluri tot felul de promisiuni: judeţ, spital nou, sală polivalentă, campus universitar, stadion şi alte bazaconii despre care unii spuneau că nerealizarea lor va aduce cu sine demisia… Toate acestea au fost spuse de indivizi din toate funcţiile şi culorile politice, mai mult sau mai puţin zâmbitori, mai mult sau mai puţin scuturaţi de zgura ideologică dinaintea lui decembrie 89, mai mult sau mai puţin conştienţi de drepturile şi libertăţile pe care le presupune un regim democratic.

În acest binom autoritate publică – cetăţean, presa, inclusiv cea locală vrea să-şi exercite rolul său, acela de a informa corect, cu onestitate şi profesionalism. Pentru că prea multe s-au spus până acum, iar toţi cei vizaţi trebuie să mai şi răspundă. Pentru că şi la Tecuci se pot pune întrebări în numele şi pentru contribuabilul local şi mai ales pentru că la Tecuci nu se poate veni la infinit cu orice discurs, extras parcă din traista cu poveşti.

Observator T – august 1999

Publicat în volumul „Memoria hârtiei”, autor Viorel Burlacu